Se naşte un nou poem!

Cu o instalaţie ieftina:
Un colt de masa, un condei si-o bucata de hârtie;
Aşa se nasc adevăratele poeme ale veşniciei!
Mii de gânduri aşternute,
Mii de cuvinte cernute
Se scriu litere eterne!
Poetul le da viata;
Din paradisul cel înmiresmat
El le sufla aerul cu harul ce i s-a dat!

Cuvinte grele, cuvinte aer;
Cuvinte ce rănesc mai adânc decât lama unui cuţit,
Sau cuvinte ce intr-adevăr te fac fericit!
S-un creator Atotputernic,
Ce le-a dat viata si le-ndruma!
Iţi mulţumim pentru darurile tale;
Te purtam in suflet,
In gradina copilăriei noastre!

CLAUDIA GABRIELA MITROFAN

01.02.2007. 17:42