Agonie

Pana s-a topit
In culoarea lacrimilor si oprita de strigat
s-a incrustat, pe oceanul de şoapte.

Sfera fericirii s-a spart
In cioburi si
Inabusita de culori,
s-a dizolvat in univers.

Crezul iubirii s-a pietrificat
In ecouri de tăcere
Neînţeles de
Suflete.

MITROFAN CLAUDIA GABRIELA

Comments (0) 25.11.2007. 04:43

Platfuşi

Mi-am aruncat un platfus pe pereţi
Iubito
Şi unul lânga tine.
Să ne privească linistiţi
În nopţi de şoapte pline.

Pe cel ce-alăturea îţi este
L-ai luat şi l-ai ascuns sub sânul stâng,
Iubito.
Să ne privească liniştit
În nopţi ce râd şi plâng.

Pe-acela cocoţat pe sus,
Ce sfidător se uită
Îi vom fi dăruit un nume sfânt,
Iubito.
În nopţi ce tac şi cânt.

Iubito,
Lasă-i să ne vadă şi-apoi am să aştept
Să povestească toată noaptea
Cum au văzut iubindu-se
Piciorul stâng cu cela drept.

Andrei Goman

Comments (0) 18.10.2007. 13:45

Prematur(6)

au picat zilele peste noi
si ni s-au nascut pruncii
ne cer de mâncare.
le dam oasele goale
unghiile murdare si dintii galbejiti.


le-nghitim privirile
sa traim
sa visam
sa iubim si noi


ne vindem la suta de grame
ne coacem gândurile între coperti
poate, poate ajungem si noi poeti
visatori, alcoolici, afemeiati.
noi,
cei putreziti în placenta
lânga prunci nascuti prematur.

Claudiu Petria

Comments (0) 01.09.2007. 06:10

Intrunchierea memoriei

Memoria hârtiei sau a arborelui
Se naşte
In ceruri incrustate cu stiloul
Pe un trunchi
Nu ştii in ce clipa rupta
Sau tăiata poţi sa frângi
Eternitatea
cuvintele
Iti pulsează in inima
Imbraca cele mai pure
Frunze fara sa le
Tulbure cu foşnetul
Scrierii.
Scupltezi oprind cu
privirile avide rănile ce
curg nesfârşite din toamne,
din primăveri si,
apoi, arborele
Foaia de hârtie te-a
înconjurat cu inca
un trunchi?
Mitrofan Claudia si Claudiu Petria

Comments (0) 01.09.2007. 06:03

Ploaie şi foc

Ploua în surdină
Din pleoapele închise ale cerului
Se ivesc
Aripile îngerilor
Peste rănile umbrite
De durere.

Ard in surdină
Şi cer şi pământ
Şi ploaia arde pe guri lacome
De cerşetori.
Arde până şi tăcerea
Sub tălpile mele… de aşteptare.

Claudia Mitrofan

Comments (0) 11.06.2007. 23:18

Chemare

Ascultă chemarea aripilor
Din tine
Şi cufundă-ţi tâmplele
În neant,
Ascultă glasul lemnului,
Mustind de cer,
Urletul ierbii,
Cuprinsă de lanţurile
Gravitaţiei…..
Crede în cuvintele,
Ce agonizează pe cruci
De beton…şi zbori…
Renaşti până ce secundele
Vor bate la poarta nemuririi.

Claudia Gabriela Mitrofan

Comments (0) 19.05.2007. 23:58

Ia-te în serios

din zona aia cu incest la piruete prin spaţiu peste timpii claustraţi
nu ştiu până când îmi place - mai ai - ştii că vine e plăcere abia am aflat
de acum numele intră în transpiraţie sub pielea zgâriată primul strat se taie în contratimp
înşeli privirea se bea coniacul din pervertirile formei naturale creşte peste ceva neterminat la infinit şi duce mâna zdrobită la cap e un bordel
dunga paharului înghite praful pielea se cimentează câteva secunde în placenta uitării nu e un singur sânge
pe fereastră fecalele sfâşie chimic pierderea unui singur atom din zona aia cu incest la piruete născut postum îşi bate cuie mari în ventricule sprijină braţul ţine-mi cheia
un frig ce înverzeşte
-vino, ce te costă? –pielea se usucă! –dă-o-ncolo.
când intră în întuneric adu mucozităţile perfect jumătate s-a dus
mai greu cu partea stângă doare strigă rupe roade în mirosul umed cu acid
materialul
-pe asta ai citit-o? dă leac de umbră. –în adevărul.
se duce şi zgomotul caustic în legături de 3/3 nu ştie el povestea se-aduce amintirea
dar nu gara în care doare şi sunetul de apă din piatra fără sevă lung scrijeleşte epiteliul până la prima staţie arde
mă cheamă pân’ la tine aud o foaie albă se schimbă pietonii rade drumul pe bănci din 3/3 -nu mai are rost. –pielea se cimentează. dă-o-ncolo.

Georgiana Diaconiţa

Comments (0) 19.05.2007. 23:54

Un drum

Pod
luminat
de speranţele
tale…
În mijloc –
cetatea creştină
te aşteaptă
cu braţele deschise
spre mântuire.
Turnul
atinge
cerul,
scara lui
bate la
porţile Înaltului
Treci pe
malul celălalt –
ajungi
un faţa
uşii cu tocul
măcinat de carii -
scârţâie îngrozitor,
dar intri
pe poarta deschisă
de o mână nevăzută.
Arcadele gotice
tind tot spre văzduh
totul te cheamă:
Sus…

Roxana Rogobete

Comments (0) 27.04.2007. 15:38

când aproape ne-am spus cerurile

nu reţin decât mişcările din fabula cu mincinoşi iubirea colţului spart de zidărie
mâna care sapă în perforatoare şi le găseşte cu amantele suprapuse
decât clopotul bate degeaba pentru solvenţii diluaţi pentru penajul uscato-umed
râsul spasmodic din interioarele decorate avant la letre pixul dintre foile sparte cu fiole de eritromicină
am alergie la mirosul de moarte înşelată la priviri neîngrijite şi udate grăbit cu apă dimineaţa
saltele cu arcuri sofisticate numărăm ochii unu doi trei al patrulea s-a speriat
patul are rafturi vopsite în timpi carbonizaţi magia şi candela sar gropile pentru sicriele bătute în cuie nici n-am văzut crucea şi lumânarea topită rade pe dedesubt marcajul pe axis mundi şi ţip la creaţiile tale
doamne arde-le aruncă-le în buncăre fără noroi topeşte-le inelul intravenos scuipă-le nu-ţi fie teamă plec să înot spre la în de sub peste printre nu cred ai văzut cum genele alunecă spre la în de sub peste printre
doamne spurcă-le cu blesteme înnoadă-le destinul crucifică-le în realităţi în peisaje lungi şi pesimiste
doamne
sub sânii desfăcuţi de ploaie ascund armele, pielea strâmbă şi cartea de rugăciuni
când aproape ne-am spus cerurile rujez amintirile pentru mai târziu să fie acolo bine-primite când aproape ne-am spus cerurile pot fi soţia acelui care nu mai e
pot naşte patrupezi cu inteligenţă în criză de când aproape ne-am spus cerurile revin la tine
te iau pe cusătură dură mergem la botez visezi să pot fi când aproape ne-am spus cerurile
mi-ai arătat cum vine cântecul din altă lume se pune în lemnul revopsit şi moare când aproape ne-am spus cerurile revin la tine şi-ţi dau save as ai grijă de ochii fără lumină intermitentă am o pereche de sticlă îi schimbi permanent cu iubirea răcită când aproape ne-am spus cerurile

Georgiana Diaconita

Comments (0) 27.04.2007. 15:32

Psoriazis

(Omul şi Natura)

Stăteam lipit de pielea
ta doamne când a venit potopul

Ţi-am scobit
straturi dermatice
dar nu m-ai lăsat
să intru sub umbrelă

I-am cătat pe draci
făceau abur
că le stingeai focul

Continue reading Comments (0) 11.03.2007. 00:49

La prânz: ambrozie!

(Omul şi Natura)
Am născut lumea
dintr-un pahar cu vin
şi-am pus-o la masă
cu tăcerea.

Continue reading Comments (0) 11.03.2007. 00:42

Nume Sfânt

Eu scriu doar când iubesc...
Şi n-am mai scris demult.
Iubesc doar cand visez...
Dar n-am dormit prea mult.

Continue reading Comments (0) 11.03.2007. 00:31

Se naşte un nou poem!

Cu o instalaţie ieftina:
Un colt de masa, un condei si-o bucata de hârtie;
Aşa se nasc adevăratele poeme ale veşniciei!
Mii de gânduri aşternute,
Mii de cuvinte cernute
Se scriu litere eterne!
Poetul le da viata;
Din paradisul cel înmiresmat
El le sufla aerul cu harul ce i s-a dat!

Cuvinte grele, cuvinte aer;
Cuvinte ce rănesc mai adânc decât lama unui cuţit,
Sau cuvinte ce intr-adevăr te fac fericit!
S-un creator Atotputernic,
Ce le-a dat viata si le-ndruma!
Iţi mulţumim pentru darurile tale;
Te purtam in suflet,
In gradina copilăriei noastre!

CLAUDIA GABRIELA MITROFAN

Comments (2) 01.02.2007. 17:42